Ce protejăm, de fapt, când protejăm natura
Protejarea naturii nu înseamnă doar păstrarea unor peisaje cu valoare extraordinară, ci înseamnă și păstrarea beneficiilor pe care oamenii le obțin atunci când ecosistemele naturale sunt în echilibru. În orașe, aceste beneficii sunt adesea asociate cu: umbră și scădere localizată a temperaturilor în perioadele de caniculă, liniște, deconectare de la alerta constantă generată de zgomot, iluminat excesiv și aglomerație, mișcare și sport în aer liber, socializare, inspirație. În zonele rurale, oamenii asociază adesea zonele naturale cu beneficii materiale: lemn de foc, hrană pentru oameni și animale, plante medicinale, apă, sursă de venit din mici afaceri care se bazează pe utilizarea naturii de către orășeni.
Și în zonele rurale, și în zonele urbane sunt organizații neguvernamentale (ONG) care lucrează pentru protejarea naturii și, implicit, a beneficiilor pe care le oferă.
Pornind de la această perspectivă, ne-am propus să arătăm care sunt beneficiile mai puțin vizibile ale conservării naturii și cum activitatea ONG-urilor contribuie la bunăstarea comunităților și la dezvoltarea economiilor locale.
Am discutat despre aceste legături în cadrul ediției din 15 octombrie a conferinței dedicate implicării civice pentru natură. Conferința a fost organizată de Rețeaua pentru Natură Urbană, Fundația Conservation Carpathia și Oltenia de sub Munte, cu sprijinul BRD, Lidl, în parteneriat cu Comisia Națională a României pentru UNESCO, în cadrul Climate Change Summit. Găsiți mai multe detalii pe pagina de Facebook a evenimentului Ce protejăm, de fapt, când protejăm natura.
Protejăm natura când recreăm ecosisteme care au dispărut sau care au fost puternic modificate ca urmare a activității umane.
Fundația Conservation Carpathia (FCC) a vorbit despre refacerea condițiilor naturale în zone degradate de despăduriri și despre provocările creării Parcului Național Munții Făgăraș. FCC a plantat peste 5 milioane de puieți și a început restaurarea e peste 2.000 de hectare de habitate degradate în zona Munților Făgăraș, unde a creat condiții pentru reîntoarcerea zimbrilor, a castorilor și a vulturilor suri, după 70-200 de ani de absență. FCC desfășoară anual programe de învățare în care participă peste 3.000 de copii, creează locuri de muncă în cadrul programelor de conservare și reconstrucție ecologică și susține comunitățile locale prin diferite programe sociale. Cristoph Promberger, director executiv al FCC, a arătat cum protejarea naturii contribuie nu doar la conservarea habitatelor și a speciilor, ci și la dezvoltarea economică a regiunilor. În România nu sunt încă date, însă exemplele din alte state, mai avansate în domeniu, arată că 1 euro investit în conservare generează între 3 și 14 euro în comunitățile din jurul parcurilor naționale din Germania, SUA sau Tanzania.
Protejăm natura când mobilizăm cetățenii pentru revendicarea dreptului la un mediu curat și la natură în orașe.
Rețeaua pentru Natură Urbană (RNU) propune constituirea de infrastructuri verzi-albastre urbane sub forma unor arii naturale protejate, parcuri amenajate minim invaziv și centuri verzi și facilitează dialogul între asociații, experți și autorități. Cu sprijin financiar privat, dar și din granturi norvegiene și elvețiene, RNU s-a extins de la 4 la 15 asociații în 10 orașe, cu misiunea de a contribui, prin cercetare, informare și advocacy, la protejarea naturii urbane. Adi Dohotaru, vicepreședinte al RNU, a arătat că infrastructurile verzi albastre sunt importante într-o măsură similară cu infrastructurile gri (precum șosele de centură sau spitale), însă au o finanțare de zeci de ori mai redusă și nu sunt prioritizate în planurile de dezvoltare ale orașelor. Accesul la spații verzi și zone naturale este esențial pentru menținerea sănătății publice în orașe și pentru reziliență climatică. De aceea RNU, își propune pe viitor să dezvolte parteneriate cu asociații de profil și universități, precum și cu autoritățile locale, cu scopul de a funcționaliza custodii comune de administrare eficientă a ariilor naturale urbane.
Protejăm natura când construim parteneriate între antreprenori, ONG și autorități pentru dezvoltarea armonioasă a unor regiuni.
Asociația Kogayon (AK) a făcut demersurile pentru înființarea Parcului Național Buila-Vânturarița, care a adus în comunitate plus valoare de 30 de milioane de euro pentru cei 300 000 euro investiți prin granturi în perioada 2003-2019. Pornind de la acest exemplu, Kogayon a inițiat proiectul constituirii unui geoparc internațional UNESCO pe teritoriul Olteniei de sub Munte. Florin Stoican, președintele AK, a arătat care poate fi impactul pentru comunități a desemnării geoparcului, prin valorificarea patrimoniului natural și cultural local. Astfel de exemple există deja în România în cele două geoparcuri care fac parte din rețeaua internațională UNESCO: Țara Hațegului și Ținutul Buzăului.
Protejăm natura când păstrăm și reconstruim funcțiile naturii, de care oamenii vor avea nevoie în viitor.
Societatea Carpatină Ardeleană din Satu Mare (EKE) a pilotat soluții inspirate de natură pentru a remedia atât scăderea continuă a producției agricole, cât și reducerea populațiilor de viețuitoare care depind de apă. Investigând împreună cu Asociația Crescătorilor de taurine din Turulung problema secetei prelungite din Câmpia de Vest, EKE a propus și implementat soluția refacerii habitatelor umede prin inundarea a cinci brațe moarte ale Râului Tur. Acest lucru a contribuit la reținerea apei în sol, la conectivitate ecologică și la beneficii pentru agricultură și biodiversitate, datorate unui teritoriu mai rezilient la secetă. János Márk-Nagy, președintele EKE, a vorbit despre necesitatea cooperării diferitelor sectoare ale societății în vederea rezolvării unor probleme stringente ale comunităților rurale. Printre ele, se numără și aridizarea zonelor de câmpie, ca efect al schimbărilor climatice.
Protejăm natura când construim pe baza unor decizii informate, susținute de date științifice care ne ajută să cunoaștem și să protejăm și celelalte specii.
Cu o experiență de 35 de ani în conservarea biodiversității, Asociația Milvus a adus în discuție relația dintre protejarea naturii și dezvoltarea infrastructurii mari, pornind de la exemplul autostrăzii Târgu Mureș–Iași. Milvus a monitorizat timp de 15 ani deplasarea urșilor pe traseul autostrăzii. Aceste date au oferit o bază substanțială pentru agenția de mediu, care a prevăzut în procesul de avizare măsurile necesare pentru reducerea impactului autostrăzii asupra faunei mari: ecoducte, garduri de protecție și panouri fonoizolante. Primul tronson dintre Târgu Mureș – Miercurea Nirajului este realizat în proporție de peste 50% și are în construcție două ecoducte. Exemplul arată că protejarea biodiversității și dezvoltarea infrastructurii nu trebuie privite ca obiective incompatibile. Tamas Papp a arătat că se poate construi o autostradă cu minimizarea impactului asupra mediului, dacă alegem să adunăm date și să planificăm din timp.
Lucrând la firul ierbii, am ajuns să înțelegem că nu putem face conservarea naturii fără oameni, fără cunoașterea și fără sprijinul comunităților locale. Când protejăm apele, pădurile, celelalte specii, protejăm, invariabil, și lucrurile pe care acestea le fac posibile în viața noastră: aerul pe care îl respirăm, apa pe care o bem, lemnul cu care ne încălzim, liniștea și răcoarea care ne fac viața mai ușoară în orașe, precum și mecanismele naturale de care avem nevoie în fața schimbărilor climatice.
Exemplele celor cinci organizații ne-au arătat că aceste beneficii nu apar de la sine. Ele depind de eforturi de conservare pe termen lung, de decizii bazate pe cunoaștere tradițională și date științifice și de colaborarea dintre organizații, autorități, antreprenori și comunități locale. Protejarea naturii nu înseamnă doar să păstrăm ceea ce avem, ci și să refacem ceea ce am degradat și să luăm astăzi decizii având mereu în minte perspectiva unui viitor comun posibil pentru noi și pentru celelalte specii cu care împărțim pământul.
Poate că întrebarea nu este doar ce protejăm atunci când protejăm natura, ci și ce riscăm să pierdem atunci când alegem să nu o facem.
Credit foto: Johnny Mates
