În ultimii ani, toate mușcăturile de viperă pe traseele din Retezat au fost la mâini. Ce spune acest lucru despre comportamentul turiștilor?
Ne-a dat mult de gândit interviul acordat de Ovidiu Bodean, șeful Salvamont Hunedoara, celor de la Agerpres. Am aflat cu surprindere că, cel puțin în Hunedoara, î𝐧 𝐮𝐥𝐭𝐢𝐦𝐢𝐢 𝐚𝐧𝐢, 𝐭𝐮𝐫𝐢ș𝐭𝐢𝐢 𝐚𝐮 𝐟𝐨𝐬𝐭 𝐦𝐮ș𝐜𝐚ț𝐢 𝐝𝐞 𝐯𝐢𝐩𝐞𝐫𝐞 𝐞𝐱𝐜𝐥𝐮𝐬𝐢𝐯 î𝐧 𝐳𝐨𝐧𝐚 𝐦â𝐢𝐧𝐢𝐥𝐨𝐫, 𝐧𝐮 𝐚 𝐩𝐢𝐜𝐢𝐨𝐚𝐫𝐞𝐥𝐨𝐫, așa cum ar fi de așteptat.
Chiar Ovidiu Bodean spune că turiștii „nu merg în mâini”. Lăsând gluma la o parte, 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭 𝐥𝐮𝐜𝐫𝐮 î𝐧𝐬𝐞𝐚𝐦𝐧ă 𝐜ă 𝐨 𝐛𝐮𝐧ă 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐞 𝐝𝐢𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐜𝐞𝐢 𝐦𝐮ș𝐜𝐚ț𝐢 𝐚𝐮 î𝐧𝐜𝐞𝐫𝐜𝐚𝐭 𝐬ă 𝐟𝐨𝐭𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞𝐳𝐞 𝐯𝐢𝐩𝐞𝐫𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐚𝐩𝐫𝐨𝐚𝐩𝐞 (chiar să își facă selfie, se menționează în articolul Agerpres), 𝐨𝐫𝐢 𝐚𝐮 î𝐧𝐜𝐞𝐫𝐜𝐚𝐭 𝐬ă 𝐥𝐞 𝐚𝐭𝐢𝐧𝐠ă.
Desigur, pot există și situații, rare și nefericite, în care șarpele intră în ruscasul deschis și, scotocind după ceva, poți fi mușcat de mână. Incidente mai pot apărea și în timp ce oamenii culeg fructe de pădure, dar mult mai frecvente ar trebui să fie situațiile în care turiștii ghinioniști sunt mușcați de picioare, după ce au călcat pe o viperă pe care nu au văzut-o. Ori, spun salvamontiștii hunedoreni, acest lucru nu s-a întâmplat în ultimii ani.
„În decursul anilor am avut destul de multe cazuri de mușcături de vipere la turiști, dar toate la membrele superioare. Aceasta nu înseamnă că lumea merge în mâini, ci, mai degrabă, că omul vrea să prindă vipera și să facă poze cu ea. Nu este bine cum se procedează. Dacă vedem o viperă pe traseu, trebuie să o lăsăm în pace, pentru că ea se retrage printre stânci„, a subliniat Ovidiu Bodean, șeful Salvamont Hunedoara.
Dacă întâlniți vipere pe poteci, lăsați-le în pace. Nu vă vor face nimic dacă nu le deranjați. Ca idee, anual, în Europa, mor în jur de 4 oameni mușcați de șerpi veninoși. Probabil, mai puțin teribilism ar face ca numărul să fie încă și mai mic.
În încheiere, vă recomandăm interviul pe care ni l-a acordat Alexandru Strugariu, herpetolog și președinte Grupul Herpetologic Moldavica.
În imagine: viperă cu corn (Vipera ammodytes).
Credit foto: Alexandru Strugariu.
