Traseul efemeridelor din Parcul Biodiversității Urbane ”Arhitect Miloș Cristea”

Efemeridele sunt onorate la Arad cu un traseu tematic care le poartă numele. Foarte pe scurt, efemeridele sunt insectele care produc „înflorirea Mureșului” și a altor câtorva râuri din România. Timp de doar câteva ore, milioane de insecte formează nori jucăuși deasupra apei, fiind preocupate exclusiv de împerechere. Vă spun mai multe despre delicatele efemeride numaidecât. Trebuie doar să aveți puțină răbdare.

Revenind la traseul care le este dedicat, l-am descoperit împreună cu colegul meu, Ovidiu Pîrv, în plimbările pe care le-a oferit publicului cu ocazia deschiderii traseului, în 14-16 iunie.

Am ajuns în Arad într-o după amiază. Mi-am lăsat bagajul la pensiune și am luat-o apoi la pas de-a lungul malului drept al Mureșului, pe promenada dotată cu pistă de biciclete și bănci, amenajată pe dig, la distanță de 20-70 m de râu. 

De la Podul Decebal promenada traversează 3 parcuri: Copiilor, Mihai Eminescu și Europa. Apoi, promenada ocolește un complex sportiv și o zonă de grădini informale și ajunge în cel mai nou parc al orașului, Micălaca Zona 300. Aici l-am regăsit pe Ovidiu, făcând ultimele aranjamente pentru evenimentele care urmau să înceapă în week-end, în cadrul Festivalului Particles.

 Ovidiu este voluntar la Asociația Excelsior și a pregătit mai multe activități cu care s-a alăturat festivalului: amenajarea unui traseu tematic, plimbări de explorare a traseului tematic dedicat biodiversității Aradului, tururi de prezentare a traseului, un concurs de fotografie, ateliere de construit căsuțe pentru zâne și spiriduși și un concurs de biciclete pentru copii.

 Mai departe o să povestesc în detaliu despre traseul tematic dedicat biodiversității urbane, primul de acest fel din Municipiul Arad.

 Traseul este amenajat într-o arie naturală urbană* din albia Mureșului, denumită Parcul biodiversității urbane ”Arhitect Miloș Cristea” (PBUAMC), în onoarea memoriei celui care a susținut constant valoarea extraordinară a Mureșului pentru recreere și pentru cunoașterea și aprecierea naturii.

 PBUAMC e documentat și cartografiat de Asociația Excelsior și face parte din Rețeaua pentru Natură Urbană, alături de alte 17 arii naturale în alte 9 orașe mari din țară. Zona se suprapune, în cea mai mare parte, albiei majore a Râului Mureș pe teritoriul administrativ al Municipiului Arad și acoperă o suprafață de aprox. 350 ha de ape, plaje, insule, zăvoaie și pășuni. Întregul teren este în proprietatea publică a statului și administrat de Apele Române, prin Sistemul de Gospodărire a Apelor (SGA) Arad. Spre est, PBUAMC se continuă cu Parcul Natural Lunca Mureșului, care face parte și din Rețeaua Europeană Natura 2000, constituind un culoar ecologic continuu între oraș și zona periurbană din aval. 

În PBUAMC au fost observate peste 70 de specii de păsări, amfibieni și mamifere. Pentru a face cunoscută această diversitate biologică și pentru a încuraja vizitarea și cunoașterea zonei, Asociația Excelsior a deschis publicului ”Traseul efemeridelor”.

Ovidiu are planificat turul cu public la ora 3 pm iar eu și colegul meu, Victor, îl însoțim. Turul începe de la panoul mare din lemn și plexiglas transparent care marchează punctul de pornire din Parcul Micălaca Zona 300 – o fostă pășune cu plopi și sălcii bătrâne și încă loc de plajă.

Traseul se întinde pe o lungime de 700 m pe malul drept al Mureșului și este semnalizat prin 16 panouri informative din lemn, lupe și un amplificator de sunet, instalate la o distanță de 5-15 m față de apă. Din loc în loc, vom găsi bănci simple și solide din lemn pe care ne putem odihni sau admira peisajul. Un avertisment de pe panou atrage atenția că, la vânturi puternice, există riscul ruperii și căderii crengilor, prin urmare nu se recomandă vizitarea în condiții de furtună.

Continuăm pe poteca existentă și în scurt timp ajungem într-o zonă cu vegetație înaltă, în care până în urmă cu câteva zile existau mici bălți, formate în urma ploilor recente. Acestea sunt habitate ideale pentru buhaiul de baltă cu burta roșie, o broască acvatică mică, de aproximativ 5 cm lungime, cu abdomenul negru-albăstrui pătat cu portocaliu-roșcat și pupila în formă de inimă. Cea mai bună perioadă de observare a buhailor de baltă este în lunile aprilie și mai, în perioadele de reproducere.

Zonele cu vegetație ierboasă sunt căutate și de șopârlele de câmp, care își petrec mare parte din timp încălzindu-se la soare și căutând insecte, păianjeni, râme sau melci cu care se hrănesc. Cu grijă și atenție, le putem observa și pe plajele nisipoase ale Mureșului, unde găsesc locuri bune pentru depunerea ouălor.

Malurile Mureșului din Arad s-au împădurit în mod natural în ultimii 70 de ani cu specii caracteristice pădurilor de luncă din zonele de câmpie, adică: plop alb, plop negru și salcie albă. Ovidiu ne arată un stejar subțire, de doi ani:

”Nu este habitatul lui tipic; stejarul crește bine pe pășuni însorite sau în păduri, cu soluri bine drenate și fertile. Aici răsar datorită gaițelor, care se hrănesc și cu semințe și fructe, printre care și ghinde, pe care le depozitează ca rezervă pentru iarnă în scorburi, sub scoarța copacilor sau în sol. În acel fel contribuie la răspândirea speciilor, printre care și stejarul, pe care îl găsim în locuri în care nu apar arbori maturi”

Un alt panou semnalează că problema cea mai mare pentru aceste păduri o reprezintă speciile invazive: cenușerul (originar din China) și arțarul american (originar din America de Nord). Acestea au fost introduse în Europa pentru ornamentarea spațiilor verzi. Însă au un ritm rapid de creștere și înmulțire și sunt rezistente și, odată stabilite, pun în pericol atât speciile native de arbori (cenușerul emană, prin scoarță, frunze, semințe și rădăcini, o substanță – ailantonă, care inhibă creșterea altor specii), cât și animalele care depind de acestea, precum castorul, care nu consumă deloc cenușer sau arțar american.

Castorul a fost reintrodus pe Mureș în 2002 și prosperă în Arad, datorită zăvoaielor de salcie și plop, cu a căror scoarță se hrănește. Este activ mai ales seara sau noaptea, de aceea mai ușor de observat sunt urmele pe care le lasă, precum arborii roși sau căzuți în apă. Ovidiu estimează populația la aproximativ 100 de indivizi și spune că a devenit animalul emblematic al Aradului.

Din loc în loc, din poteca principală se desprind poteci înguste care duc la apă, bătătorite de pescari.

”Ce vrem noi e ca zona să fie menținută pentru educație și recreere, cu intervenții minime destinate cunoașterii și aprecierii naturii Mureșului și acest lucru nu intră în conflict cu activitățile tradiționale, precum pescuitul, spune Ovidiu. Mai mult, prin cunoașterea obiceiurilor celorlalte specii, ne putem apropia și înțelege”.

De exemplu, se pare că pescarii apreciază locurile în care arborii doborâți de castori creează mici baraje, în spatele cărora se pot adăposti peștii, mai ales în perioadele secetoase.

Aflăm de la Ovidiu că în Mureș trăiesc aproape 50 de specii de pești. Colegul meu, Victor, pasionat de pescuit, ne spune că, după instrumentele pe care le folosesc unii pescari aici (”cloncuri”), presupune că dau la somn, care este prădător. 

Ne întrebăm, retoric, cum ar arăta un program de monitorizare a speciilor de pești din orașe cu ajutorul pescarilor și în ce măsură ar fi aceștia deschiși să participe. Practica nu este nouă nici în România, se organizează deja competiții de ”street fishing” (”pescuit urban”) în București, Oradea, Timișoara sau Bistrița.

 Pe potecă cineva găsește o jumătate de scoică ciobită.

”Cel mai probabil e o specie de Unio, ne spune Ovidiu, adică scoică de râu. Ambele sunt prezente pe râu și asta indică o calitate bună a apei”.

Boarța, un pește mic cât un deget, își depune icrele în interiorul scoicilor de râu, unde primesc în continuu apă oxigenată, filtrată de scoici și unde sunt la adăpost de prădători, și astfel icrele au șanse maxime să eclozeze.

Din sens opus, pe potecă, ne intersectăm cu un grup de copii pe bicicletă și adulți. Facem loc, în timp ce Ovidiu ne atrage atenția asupra unor arbori morți, semnalizați printr-un alt panou. O pădure sănătoasă are și lemn mort, care este folosit de păsări, precum ciocănitorile, care găsesc hrană din belșug și loc bun de cuib. Liliecii, din care în Arad sunt identificate 17 specii, caută, de asemenea, arbori scorburoși, chiar dacă sunt morți, pentru a-și face adăpostul. Un panou este dedicat liliacului de amurg, care, în Arad, are cea mai mare populație dintre toate speciile identificate. Îi mulțumesc în gând, pentru că mănâncă mult zilnic: aproximativ jumătate din greutatea sa în țânțari și alte insecte.

O privighetoare își începe în crescendo cântecul puternic și melodios. Ne oprim din vorbit ca să o ascultăm câteva momente. Nu o vedem în frunzișul des, dar ne facem o idee despre înfățișarea ei privind fotografia de pe panou: penaj cafeniu-roșcat pe spate și alb-crem pe abdomen, coada relativ lungă, maro-roșcată orientată în sus, în poziție de alertă, piciorușe subțiri portocalii.

O femeie din grup ne atrage atenția asupra unei egrete mici, pe care o zărim pe malul celălalt al Mureșului. 

Din cursul său, aproximativ 10 km sunt pe teritoriul municipiului Arad, unde lățimea depășește 100 m. Plajele și malurile cu ape puțin adânci sunt locuri bune de hrănit pentru egrete și pentru prundărașul gulerat mic, pe care îl observasem cu câteva ore înainte în zona de plajă din apropierea Podului Traian.

Se aud voci dinspre râu și în scurt timp în raza noastră vizuală apar două canoe. Nu e o imagine rară, totuși. Ovidiu e de părere că agrementul cu ambarcațiuni tip caiac canoe trebuie încurajat, pentru că Mureșul oferă această oportunitate și în oraș există doar două centre de unde pot fi închiriate caiace, unul fiind Administrația Parcului Natural Lunca Mureșului:

”Turismul nautic, cu ambarcațiuni ușoare, de tip caiac-canoe, ar putea fi mai mult încurajate, prin amenajarea de pontoane și centre de închiriere. Prin utilizarea acestor ambarcațiuni poate fi admirat peisajul oferit de această zonă, dar și o multitudine de specii din fauna sălbatică: brebi, rațe sălbatice, cormorani, lebede, stârci, egrete, prundărași…”

În fiecare an la început de iunie poate fi observat un fenomen spectaculos: înflorirea Mureșului**, determinat de ciclul anual de reproducere al efemeridelor. Denumite și rusalii, după sărbătoarea creștină în preajma căreia își fac apariția, efemeridele sunt insecte acvatice străvechi, parte din grupul libelulelor, apărut acum cca 350 milioane de ani. Dispărute din cele mai multe râuri din Europa din cauza poluării, efemeridele pot fi observate încă pe Mureș, Tisa, Prut și pe Dunăre, în deltă. Își trăiesc viața în cea mai mare parte îngropate în mâlul de pe fundul râului, în stadiul de nimfă (sau larvă), hrănindu-se cu fitoplancton, timp de unu până la trei ani. Apoi, în primele zile din iunie, de obicei în amurg, adulții – masculi și femele deodată – ies la suprafața apei și-și îndeplinesc ritualul de împerechere în zbor, care nu durează mai mult de 2-3 ore, după care femelele depun ouăle în apă și, ca și masculii, mor.

”Anul acesta au început să apară în primele zile din iunie, ne spune Ovidiu. Efemeridele sunt un bun indicator că apa Mureșului este încă nepoluată și vrem să rămână așa”.

Ne continuăm plimbarea în grup și trecem pe lângă un bărbat care citește dintr-o carte, lungit pe o bancă, pe lângă doi pescari și un grup restrâns de tineri la picnic pe o pătură întinsă sub o salcie, aproape de apă.

Ajungem lângă un plop bătrân, cu trunchiul deosebit de gros, cu câteva ramuri rupte. Ovidiu ne spune că are 685 cm în circumferință și probabil că este aici de peste 150 de ani. A fost recent înscris de voluntarii Asociației Excelsior pe harta arborilor remarcabili, alături de alți nouă plopi albi și plopi negri cu diametre de peste 500 cm. Oamenii se tem că arbori ca aceștia sunt amenințați de tăiere, din cauză că primăria nu este interesată să le evalueze starea de sănătate și e înclinată să îi taie sub pretextul siguranței publice, așa cum a făcut anul trecut, când a tăiat cel mai bătrân stejar din Arad. Ovidiu e de părere că, dacă primăria ar fi făcut analiza cu tomograf, stejarul monumental ar fi putut fi salvat, pentru că analiza dovedea că era sănătos și nu reprezenta un pericol public.

Traseul semnalizat se încheie aici. Nouă ne-a luat aproximativ o oră, mergând agale, ascultând și povestind. La întoarcere, am auzit în fața noastră pe potecă voci de copii: ”Uite, încă un panou!”

Traseul tematic își îndeplinește scopul de a atrage atenția, respectul și grija oamenilor pentru celelalte specii cu care împart orașul.

Sper ca și conducerea Administrației Națională Apele Române, Sistemul de Gospodărire a Apelor Mureș din Arad să înțeleagă acest rol și să permită ca panourile să rămână acolo unde au fost instalate. Spun asta pentru că aprobarea obținută de Ovidiu a venit cu o condiție: să dezinstaleze panourile după încheierea Festivalului Particles, în cadrul căruia a fost deschis.

Astfel de trasee dedicate biodiversității urbane au fost amenajate de alte organizații civice, cu susținerea autorităților, în București, în Parcul Natural Văcărești, în Pădurea Băneasa și pe Pajiștea Petricani și sunt în lucru în Bistrița, Piatra Neamț, Satu Mare.  

”Natura trebuie adusă mai aproape de oameni. Locuitorii Aradului trebuie să știe că Parcul Biodiversității Urbane ”Arhitect Miloș Cristea” este locul lor care le aparține lor, tuturor, în care pot merge pentru picnic sau îmbăiere, pot face mici drumeții, pot urmări păsări și alte animale sălbatice și că se vor bucura, în continuare, de copaci și flori și vor putea admira priveliștea și experimenta contactul cu natura la doi pași de casă”, spune Ovidiu.

 *Ariile naturale urbane sunt zone terestre sau acvatice în care co-există specii de plante și animale sălbatice, elemente și formațiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice cu valoare ecologică, ştiinţifică sau culturală-recreativă deosebită, situate în intravilanul orașelor sau în zonele periurbane.

**Fenomenul înfloririi Mureșului este surprins și în filmul ”România sălbatică” (Dan Dinu, 2022).