Ciric

Suprafața

Pădurea din parc ocupă o suprafață de 252 ha, iar cele trei lacuri au suprafață de 30 ha. Suprafața totala este de cca 300 ha.

Tipul de peisaj

Pădurea Ciric reprezintă un ecosistem forestier artificial, rezultat al plantațiilor inițiate în 1936, mai întâi pe versantul drept al văii Ciric (spre cartierul Tătărași), continuate după 1942 și până în anii 60 ai secolului 20 și pe versantul stâng. Anterior plantațiilor zona se caracteriza prin terenuri degradate urmare a alunecărilor de teren și a scurgerilor pe versanți, vegetația inițială fiind dominată de pajiști preponderent xerice, caracteristice stepei și silvostepei Moldovei, în amestec cu pajiști instalate pe soluri salinizate.

Dominante sunt pădurile de foioase (79,17%) și corpurile de apă (14,66%).

Flora

Pădurea Ciric este un amestec de specii indigene și alohtone. Astfel, dintre speciile de arbori native, amintim: Acer campestre (jugastru), Acer platanoides (paltin), Cerasus avium (cireș), Fraxinus excelsior (frasin), Quercus petraea (gorun), Quercus robur (stejar), Populus alba, Populus nigra, Salix alba (salcie), Tilia tomentosa (tei argintiu), Ulmus minor, Ulmus montana (ulm). Dominante sunt speciile lemnoase alohtone, mai ales Acer negundo (arțar american), Robinia pseudoacacia (salcâm), împreună cu Gleditschia triacanthos (glădiță), Fraxinus penssylvanica (frasin) etc. Stratul arbustiv este foarte bine reprezentat, mai ales în jumătatea nordică a versantului stâng. Specii precum Sambucus nigra, Cornus mas, Cornus sanguinea, Viburnum lantana, Euonymus europaeus, Ligustrum vulgare constituie acum o prezență constantă în peisajul acestei plantații.

Deși create artificial, lacurile au permis instalarea unei vegetații naturale caracteristice. Astfel, se pot observa cu ușurință suprafețele însemnate pe care s-a instalat și extins stuful (Phragmites communis), uneori în combinație cu papura (Typha angustifolia și Typha latifolia). De asemenea, pe suprafețe variabile sezonier, pot fi observate comunități natante cu Lemna minor. În masa apei pot fi observate grupări de vegetație submersă, edificate de specii precum Ceratophyllum demersum, Ceratophyllum submersum, Myriophyllum spicatum, Potamogeton crispus, Potamogeton pectinatus.

Pe suprafețe mult mai reduse (și plantate cu specii de arbuști indigeni sau de cultură) sunt grupări de plante caracteristice pajiștilor de silvostepă originale, precum și mici ochiuri de terenuri semi-salinizate, cu vegetația tipică edificată de Puccinellia distans.

Fauna

Speciile de insecte din zonă reprezintă o verigă trofică importantă în cadrul ecosistemelor și de asemenea polenizatori importanți pentru speciile de plante. În Ciric sunt prezente două specii de de interes comunitar, strict protejate: Lucanus cervus și Cerambyx cerdo, care necesită măsuri de conservare a habitatelor forestiere în care se găsește.

In ceea ce privește speciile de amfibieni au fost observate: Bombina variegata (buhaiul de baltă cu burtă galbenă), Bombina bombina (buhaiul de baltă cu burtă roșie), specii de interes comunitar, strict protejate, Pelophylax ridibundus (broasca verde mare de lac), precum și specia hibrid Pelophylax kl. esculentus (broasca mică de lac), specii ce consumă nevertebrate din masa apei. În interiorul pădurii, frecvent a fost identificată specia Rana dalmatina (broasca roșie de pădure). În zonele cu acvatorii permanente sau temporare putem găsi specii de tritoni: tritonul cu creastă (Triturus cristatus) și tritonul comun (Lissotriton vulgaris) și tritonul cu creastă (Triturus cristatus).

Dintre reptile, în zona lacurilor a fost observată țestoasa de apă (Emys orbicularis), specie protejată prin convențiile europene și naționale, cu un regim de hrană omnivor. Consumă insecte acvatice, peștișor, amfibieni și ocazional materii vegetale. Totodată s-a observat și o specie de țestoasă invazivă, probabil eliberate din captivitate Trachemys scripta (țestoasa de apă cu tâmple roșii). În special în zonele cu vegetație ierboasă au fost observate două specii de șopârle ce consumă îndeosebi insecte: Lacerta viridis (gușterul) și Lacerta agilis (șopârla de câmp). Din grupul reptilelor sunt prezente în zona Ciric și două specii de șerpi neveninoși: Natrix natrix (șarpele de casă) și Coronella austriaca (șarpele de alun). Aceștia consumă șoareci, iar mai ales șarpele de casă poate captura broaște, peștișori.

În decursul cercetărilor realizate pe parcursul unui an de observații au fost identificate 97 specii de păsări. Dintre acestea 14 au un statut de protecție ridicat conform Directivei Păsări a Uniunii Europene. Menționăm aici specii de ciocănitori: ciocănitoare neagră (Dryocopus martius), ciocănitoarea de stejar (Leiopicus medius), ghionoaia sură (Picus canus), ciocănitoarea de grădini (Dendrocopos syriacus). În malul lutos al lacurilor cuibărește pescărașul albastru (Alcedo atthis), care consumă în special peștișori sau nevertebrate. Uneori este prezent și iarna. Deasupa bazinelor acvatice poate fi observată adeseori chira de baltă (Sterna hirundo), care cuibărește și consumă specii sau insecte. În zonele cu stufării și zonele cu apă mică se găsesc specii ce cuibăresc în zonă sau pot fi prezente în căutare de hrană: stârcul pitic (Ixobrychus minutus), egreta mare (Ardea alba), egreta mică (Egretta garzetta), stârcul de noapte (Nycticorax nycticorax), stârcul roșu (Ardea purpurea). În ecosistemele cu arbori, arboret și tufărișuri se întâlnesc specii preponderent insectivore, pentru care sunt necesare măsuri speciale de conservare a habitatelor forestiere: muscarul gulerat (Ficedula albicollis), și silvia porumbacă (Curruca nisoria). Atât în păduri cât și în zonele deschise poate fi observat frecvent specia cuibăritoare sfrânciocul roșiatic (Lanius collurio). este o specie preponderent carnivoră, care obișnuite să își ucidă prada înfigând-o în spinii arbuștilor.

În perioada 2022 – 2023 au fost identificate 31 specii de mamifere, dintre care 20 specii de lilieci. Au fost identificate specii de carnivore: bursuc (Meles meles), vidră (Lutra lutra), specie de interes comunitar, jder de copac (Martes martes), jder de piatră (Martes foina), vulpe (Vulpes vulpes), pisică sălbatică (Felis sylvestris). S-a observat și prezența unei specii de erbivor: căprioară (Capreollus capreollus). Rozătoarele sunt reprezentate de: veveriță (Sciurus vulgaris), iepurele de câmp (Lepus europaeus) și șobolanul cenușiu (Ratus norvegicus). Dintre insectivore s-a identificat o singură specie: cârtița (Talpa europaea). Liliecii identificați cu ajutorul aparatului de înregistrare și analiză a ultrasunetelor sunt specii insectivore, prezente în sezoanele calde ale anului și care hibernează în scorburilor copacilor, ori în podurile clădirilor. Cele mai multe însă migrează pentru a căuta peșteri sau incinte în interiorul clădirilor ferite de vânt.

Cerințe de management și oportunități de valorificare în comunitate

În Aria Naturală Urbană Ciric sunt necesare următoarele măsuri de conservare: asigurarea unor condiții optime pentru speciile ce folosesc habitatele de pădure pentru odihnă, reproducere şi hrănire; asigurarea unor condiții optime pentru speciile de animale ce folosesc elementele de peisaj ca zone de hrănire, cuibărit și odihnă; gestionarea adecvată a deșeurilor din sit; gestionarea zonelor umede în vederea decolmatării și a prevenirii poluării apei; creării unor fâșii de protecție în vecinătatea apelor de suprafață; controlului pescuitului; conservarea habitatelor forestiere, de zone umede și de zone cu pajiști actuale. Pentru a se asigura conservarea biodiversității din zonă este necesară monitorizarea anuală a florei și faunei.

În ceea ce privește oportunitățile de valorificare în comunitate se recomandă: elaborarea unor activități de comunicare, educație ecologică și conștientizare a publicului; crearea unor poteci tematice; instalarea unor panouri informative; realizarea unui web-site; efectuarea de lecții în natură, în special școli de vară, pentru publicul larg; realizarea unor ateliere de fotografie; promovarea activităților tradiționale, a produselor locale, a obiectivelor de interes cultural, a utilizării durabile a resurselor forestiere și acvatice, a potențialului turistic local; elaborarea unui ghid de vizitare a ariei.