Informații proiect
Despre proiect
Tipul de peisaj
Până nu demult, Timișoara Verde-Albastră era doar o figură de stil menită să descrie cadrul natural al orașului. Încet, încet, transformăm Timișoara Verde-Albastră din ceva intangibil în ceva concret, tangibil și vizitabil. Mai exact, o zonă interconectată formată din Pădurea Verde, canalul Behela și Bega (amonte de Parcul Uzinei), integrată în Rețeaua pentru Natură Urbană și propusă autorităților spre protecție în folosul oamenilor și naturii.
Această rețea interconectată (Pădurea Verde-Behela-Bega) adăpostește numeroase specii de faună și floră, și totdeodată reprezintă o „autostradă verde” pe care animalele o pot folosi ca să ajungă dintr-o zonă în alta.
Peisajele întâlnite în aria urbană Timișoara Verde-Albastră sunt de o diversitate destul de mare având în vedere proximitatea orașului. Pădurea Verde prezintă un peisaj caracteristic pădurilor de joasă altitudine ale silvostepei, în care predomină speciile de stejar.
Porțiunea de Behela care traversează orașul are de asemenea unele zone cu peisaje caracteristice, de exemplu o mică porțiune cu livezi tradiționale de pruni.
În amonte de Uzina de Apă, Canalul Bega prezintă un aspect foarte puternic de luncă, cu numeroase zăvoaie, stufărișuri și alte habitate specifice pentru zonele umede. Putem considera pe bună dreptate acest tip de peisaj de luncă, prezent în zona periurbană a orașului Timișoara la limita cu Ghiroda, ca fiind un adevărat refugiu și o reminiscență a întinselor zone umede, create de Bega înainte de canalizarea acesteia. Această rețea de zone naturale sau semi-naturale oferă timișorenilor peste 40 de tipuri de servicii ecosistemice dintre care 16 esențiale. Suprafața zonei pe care o propunem este de cca. 690 ha din care cea mai mare parte este ocupată de Pădurea Verde.
Principalul risc la care este expusă zona este reprezentat de fragmentarea habitatelor. Din cauza superfeței reduse, canalul Behela este cea mai vulnerabilă zonă și în același timp și cea mai importantă fiind singura punte de legătură naturală între Pădurea Verde și Bega. Astfel, păstrarea caracterului natural al Behelei și a malurilor acestuia prin evitarea construcțiilor și a amenajărilor invazive este esențială pentru sănătatea naturii urbane din Timișoara.
Un alt factor care exercită o presiune semnificativă în arealul propus sunt speciile invazive. În mai multe zone din Timișoara verde-albastră, există suprafețe semnificative ocupate de topinabur (Helianthus tuberosus), cârmâz (Phytolacca americana), viță canadiană (Parthenocissus quinquefolia) sau ambrozie (Ambrosia artemisiifolia). Tot aici intră și salcâmul (Robinia pseudoacacia), glădița (Gleditschia triacanthos), catalpa (Catalpa spp.) sau mai nou paulownia (Paulownia spp.) precum și alte specii alogene (non-native), care deși sunt plantate ornamental sau pentru alte calități ale lor, nu susțin biodiversitatea nativă ci dimpotrivă, o afectează semnificativ.
Cerințe de management și oportunități de valorificare în comunitate
Conservarea, accesibilizarea și promovarea zonei propuse ar aduce beneficii multiple atât locuitorilor din zona adiacentă cât și Timișoarei ca întreg. Diversitatea peisajului permite o serie largă de activități atât pentru locuitori (plimbări în aer liber, alergare, ciclism, plimbarea animalelor, joacă în aer liber etc) cât și pentru atragerea de turiști și în zona de periferie a orașului prin facilitatea interacțiunii cu natura (animalelor, locuri de închiriere de biciclete, canoe sau caiace, trasee tematice, puncte de observare animale sau peisaj etc).
Timișoara Verde-Albastră deja dispune de o serie de cărări dezvoltate și întreținute neoficial de către timișoreni, precum și de piste sau trasee de bicicletă, însă în prezent nu sunt interconectate și nici documentate oficial. Considerăm imperios necesară marcarea și interconectarea traseelor, și mai ales conectarea infrastructurii de vizitarea a Pădurii Verzi cu malurile Begăi prin intermediul malurilor Behelei. Totodată, este extrem de necesară dezvoltarea de trasee tematice, puncte de observare faună, spații de joacă sau odihnă non invazive și realizate din materiale naturale pentru a facilita și încuraja interacțiunea cu natura.
În zonele unde gradul de antropizare este foarte ridicat, trebuie intervenit în sensul renaturării prin asigurarea conectivități, desființarea construcțiilor/amenajărilor ilegale, eliminarea speciilor invazive dar și prin crearea de habitate pentru floră și faună.